Războiul din Georgia încotro va duce?
O lună Europa vorbește despre violențele din Caucaz. Acest lucru îl privesc și bine și rău. Bine, deoarece liderii politici europeni pare că și-au dat seama în sfârșit că Caucazul nu e doar un teren viabil pentru conducte de gaze spre Europa, dar și un punct strategic vulnerabil pentru ea. Și rău deoarece încă nu s-a luat nici o decizie cu privire la intervenția militară rusă din Georgia. Rusia a depășit normele acceptabile ale dreptului internațional cu prețul de a menține conflictul cât se poate de lung. De ce? Simplu. Pentru că ura față de americani, altfel nu pot să numesc, este întratât de mare, încât un conflict dintre două sate, cum a fost la început, a fost transformat în unul dintre două state, doar pentru a demonstra cine e stăpân pe situație din regiune. Rusia nu poate uita independența Kosovo și intențiile americanilor de a finansa proiectele energetice din bazinul Caspic precum ar fi Baku-Ceyan.
Rușii singuri au provocat acest conflict până ca el să înceapă în această formă sângeroasă, oferindu-le, de-a lungul ultimilor ani, pașapoarte rusești populației Abhaziei și Osetiei de Sud. Și plus la toate, Rusia nu poate accepta ideea de aderare a Georgiei la NATO. În cazul Ucrainei, se va proceda la fel, dacă aceasta va decide să adere la Tratatul Nord Atlantic în timpul apropiat? Ori se va aplica o altă tactică necunoscută nouă, căci aceasta din Georgia pare să repete cazul Ceceniei, când conform ”planului Barbarossa” opoziția cecenă a fost formată din soldați ruși mascați în rebeli și militari de opoziție doar pentru a avea motiv de intervenție militară în Cecenia și astfel de a realiza ideile cruciale.
Nu sunt de acord nici cu politica SUA, care astăzi mi se pare una dubioasă și urătă în sensul adevărat al cuvântului. Cred că cel mai bine această politică externă este criticată de însiși americani, care, după părererea mea, au înțeles mai bine decât alții pe cine l-au ales, deși, nu exclud că mulțimea încă mai crede în dreptatea politicii externe americane. Dar să lăsam pe americani să se lămurească cu liderii săi. Datoria noastră e să înețelegem jocul pornit în Caucaz.
Mi se pare acest joc o ecuație politică de extremă raritate, căci rezolvarea acestei probleme nu constă în greutatea ei, ci în variabilele apărute în procesul de calcul. Ce urmărește Rusia este previzibil – transformarea spațiului Caspic și Caucazian într-un monopol energetic rusesc, lucru apropo deja observabil prin vizita recentă a lui Putin în Uzbekistan pentru a demara negocierile cu privire la importarea gazului uzbek în Rusia, lucru deja și negociat cu viteza cosmică, doar că prețul nu este afișat, deși experții presupun a fi unul foarte și foarte flexibil pentru Uzbekistan, a cărui lider, Islam Karimov, amintesc, este unul autoritar. Prin urmare, acolo unde e controlul rusesc al gazoductelor ce vin sau spre Rusia sau spre Europa, acolo nu e SUA, sau cel puțin așa pare să fie. Capacitatea militară a Rusiei nu e atât de peformantă cum ar fi cea americană, însă potențialul energetic compensează multe lacune și vulnerabilități pe care le are astăzi acest stat. Ce urmărește Georgia este la fel de previzibil dar șocant – absolut nimic în privința rușilor. Dacă Rusia nu s-ar fi împlicat în acest furnicar creat de georgieini, osetini și abhazi și nu le-ar fi promis nimic celor două regiuni din Georgia cum ar fi un ”anschluss” la Rusia, ci le-ar lăsa să se lămurească singuri cu autodeterminarea teritorială și politică, lucrurile s-ar fi liniștit, pentru că soluția ar fi Georgia o federație la început și apoi, cine știe, poate o singură țară unitară europeană multietnică. Iar dacă vreți independență de Georgia adresațivă la ONU. Toți ar fi avut de câștigat. Însă ambițiile Rusiei nu au avut liniște și au izbucnit, mai întîi odată cu declarația independenței Kosovo, apoi prin ciudate explicații de ieșire din Tratatul FACE ca totul să sfârșească cu acest conflict sângeros. Reputația Rusiei a scăzut și încă scade. Nu le pasă nici că pot fi privați de dreptul de a organiza Olimpiada din Soci. Dacă Kremlinul continuă tot așa, Rusia riscă să-și piardă simțul statalității și să dispară ca stat, cât de banal nu ar părea acest lucru la moment, dar ea a luat o cursă greșită care poate duce la așa consecințe grave.
