FOTOgrafia - lăuntricul din tine...
Admir oamenii care încearcă să memorize prin fotografie clipele, cărora noi nu le dăm nici o importanţă. Şi, doar undeva, este camera de luat vederi, care face ca ele să aibă continuitate, fie şi una statică.
Gândesc şi astăzi că fotografia este lăuntricul din noi, ceea ce sufletul poate nu vrea să arate, dar obiectivul prinde clipa pentru o veşnicie. Poate asta e şi cauza pentru care religia islamică interzice imortalizarea printr-un obiectiv a tot ce este viu şi mişcă, deoarece, s-ar zice, că se fură sufletul. O dogmă posibil de nepătruns pentru o fiinţă pragmatică cum sunt eu, însă teza are temei de reflectare.
Şi totuşi fotografia. Fie aceasta în alb negru sau color, ea ne reflectă ca persoane şi deschide acele uşi din noi pe care le-am închis cu nişte zăvoare înverşunate de ani faţă de privirile străine. Am descoperit câteva online galerii foto despre care nu ştiam şi impresiile aşi vrea să le împart. Prima galerie pe care am remarcat-o este cea a lui Dragoş Lumpan. Urmărindu-i cu atenţie fotografiile, încep să descopăr personalitatea sa. Enigmatic ca autor deshide larg porţile către lumea necunoscută atât sieşi cît şi nouă. Dacă să urmăreşti imaginile din legendă Taraf de Haidouks, te transpun într-o clipă în comunitatea romilor şi începi să cunoşti năzuinţa acestui popor spre libertate şi descătuşare. Delta şi Fairs sunt o altă legendă ce trebuie văzută. Jocul de culori şi naturaleţea luminii bine mănuite de autor creeză imagini deosebite. Viaţa satului sub cerul albastru bine focusat te ademeneşte să reflectezi asupra importanţei portului rustic a sătenilor şi cum totul se transformă într-o obişnuinţă pentru lumea de la sat.
O altă galerie care m-a impresionat este cea a lui Sorin Burla, Poveşti cu Castele. Dacă admiraţi ca şi mine profunzimea tăcerii vieţii de lîngă castel, apoi trageţi cu ochiul pe pagina lui personală. Mi s-a părut cam triste imaginile, deşi nu aşi putea spune mai multe, fiindcă nu cunosc cum e să le dai culoare şi acţiune în astfel de împrejurimi pitoreşti, unde fiecare obiect fixat îţi spune singur despre propriul mers al vieţii.
O adâncă impresie mi-a lăsat situl Fotocabinet. Chipuri contemporane emoţionate descoperite flagrant în poze într-o altă epocă. Frumuseţe şi splendoare, naturaleţe, păstrându-se privirile imaculate cu desăvârşire şi puţină ironie.
Unul din motivele care m-au făcut să scriu despre fotografie - lăuntricul din tine - este pasiunea pe care o port pentru călătorii înverşunate cu pecetluirea unor clipe de neuitat. Probabil unul din principalele lucruri pe care îl respect la fotografi este acela de a reda cu senzualitate viaţa şi sufletul locurilor văzute cu ochiul camerei de luat vederi. Şi cred că este un lucru nu atât de uşor şi în acelaşi timp tentant de a imortaliza clipa cea unică. De aceea e binevenită oricând fotografia călătorului. Doar aşa suntem mai aproape de lumea fascinantului şi simplicităţii fiinţei umane.
